Zilele trecute povesteam cu o prietena de locuri de munca. Era foarte entuziasmata de schimbari, concluzie la care a ajuns dupa multe calatorii. Din una in alta, ajungem la “clasica intrebare” “Si la tine cum e?” Moment in care ma blochez. “Cum adica cum e? Foarte bine!” in gandul meu. Evident zile si zile, zile in care simti ca nu mai poti, dar in final dimineata abia astepti sa te trezesti si sa vina o noua zi. Nu pentru ceilalti, nu pentru ca trebuie… Ci pentru tine. Stii ca din mainile tale poate iesi ceva minunat si sa primesti feedback dupa eveniment care sa iti intareasca inca o data ideea ca “it was worthwhile!”. Intr-adevar, nu stiu a doua zi ce va urma, chiar daca imi fac to do-uri peste to do-uri, oricand pot lucrurile sa se schimbe ca…asa e in vanzari de evenimente (cum bine zicea cineva “asa e in tenis” ).

Dupa inca ceva timp, a doua intrebare ce m-a bulversat: “Tu de cat timp esti in firma?” moment in care incep sa imi numar degetele de la ambele maini si mi-am dat seama ca nu sunt destule. facusem deja 1 an si 3 luni! Cand, cum, unde s-a dus timpul? Nu am nici cea mai vaga idee. A zburat repede, s-au intamplat multe si toate asa rapid. Cred ca daca as incepe sa scriu, as termina primul volum al unui roman stufos.

Dupa ce au venit intrebarile ca valurile unui uragan peste mine (caci niciodata nu statusem sa imi fac o analiza pe subiectul acesta), se uita la mine cu ochii ei mari si curiosi si ma intreaba ca un copil inocent: “Si iti mai place ce faci acolo?”. Moment in care raspund fara prea mare timp de gandire “Da, ca in prima zi!”. Si o simteam. Era un raspuns venit din inima. Moment in care mi-am adus aminte de discutia in care ma pregateam sa zic ca “da, vin la ei” si in care raspunsul colegei de la celalalt fir al telefonului a fost “eu sunt aici de 4 ani”. Ma gandeam eu in sinea mea “cum 4 ani?” “ce se intampla la ei in echipa de a stat 4 ani” “sigur ceva de bine. Vreau si eu”.

Mult nu mi-a trebuit si am ajuns sa zic si astazi “da, imi place ca in prima zi”. Nu am zis si nu o sa zic ca e usor sau e greu, nici o zi nu e la fel ca celelalte si nici nu stiu daca imi doresc asta, insa stiu ca dimineata cand ma trezesc imi face placere sa ma duc la ei, sa fiu parte din echipa.

E bine din cand in cand sa iti mai fie adresate astfel de intrebari.